Deși sunt mulți detractori ce prezintă diverse argumente, un lucru rămâne cert:
Gradul de precizie al profețiilor rămâne neschimbat după 1595, ceea ce arată evident autenticitatea acestor profeții!
• 75 – De antiquitate urbis – Grigore al XIV-lea (1590-1591)
Nicola Sfrondati provenea din antica cetate Cremona.
• 76 – Pia civitas in bello – Inocențiu al IX-lea (1591).
Motto-ul pare să indice perioada răvășită a pontificatului lui Giovanni Antonio Facchinetti: creștinătatea era devastată de sângeroase războaie.
• 77 – Crux romulea – Clement al VIII-lea (1592-1605).
Hipolit Aldobrandini aparținea unei istorice familii romane (romulea), chiar dacă de mai mult timp aceasta se stabilise la Firenze. Pe blazonul papal Clement al VIII-lea avea o cruce romană.
• 78 – Undosus vir – Leon al XI-lea (1605)
Nu sunt interpretări univoce asupra acestui motto, totuși, cea mai mare parte a interpreților înclină să creadă că este vorba de scurta perioadă de pontificat a lui Alessandro de Medici, abia 2 săptămâni împlinite.
• 79 – Gens perversa – Paul al V-lea (1605-1621)
Camillo Borghese. Sensul motto-ului a rămas nepătruns (misterios) până azi, în pofida nenumăratelor interpretări. Într-o singură privință sunt cu toții de acord: acest motto este cel mai criptic și mai indescifrabil dintre toate profețiile lui Malachia.
• 80 – In tribulatione pacis – Grigore al XV-lea (1621-1623)
Alessandro Ludovisi – fondatorul Congregației „De Propaganda Fide” – toată perioada pontificatului său a fost prins în tratative de pace și în potolirea cauzelor de războaie: în primul rând controversele politice.
• 81 – Lilium et rosa – Urban al VIII-lea (1623-1644)
Pe blazonul lui Maffeo Barberini sunt reprezentate albine care zboară în jurul crinilor și a trandafirilor. Interpretarea corectă a acestui motto, totuși, este nesigură deoarece, considerând reproducerile stemei din acea vreme, pe blazon nu apar florile de care vorbește profeția.
• 82 – Jacunditas crucis – Inocențiu al X-lea (1644-1655)
Giovanni Battista Panphili (Panphily) a fost proclamat papă chiar în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci. Aluzia este certă.
• 83 – Montium custus – Alexandru al VII-lea (1655-1667)
Emblema pontificală a lui Fabio Chigi era formată din două coline deasupra cărora veghea o stea. Atributul “custus” (o formă medievală a lui „custos”) completează ideea blazonului: „santinela munților”; deși sunt dintre cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele de Chigi. De adăugat și faptul că acest papă a instituit în Roma un „Monte di Pietà”.
• 84 – Sidus olorum – Clement al IX-lea (1667-1669)
Iuliu (Giulio) Rospigliosi a fost ales papă într-o sală deosebită a palatului pontifical, numită sala lebedelor (olorum). Atributul “sidus” până în prezent este fără tălmăcire.
• 85 – De flumine magno – Clement al X-lea (1670-1676)
Emilio Altieri a fost ales papă pe data de 11 mai 1670, zi în care fluviul Tevere atingea cote alarmante (flumine magno).
• 86 – Bellua insatiabilis – Inocențiu al XI-lea (1676-1689)
• 87 – Poenitentia gloriosa – Alexandru al VIII-lea (1689-1691)
Alegera lui Pietro Ottoboni a avut loc pe 6 octombrie, zi dedicată Sfântului Brunone, sfânt consemnat de istorie ca unul dintre cei mai mari penitenți ai Bisericii.
• 88 – Rastrum in porta – Inocențiu al XII-lea (1691-1700)
Antonio Pignatelli aparținea unei nobile familii napoletane care, în oraș, locuia lângă poarta numită „del rastrello” (rastrum).
• 89 – Flores circumdati – Clement al XI-lea (1700-1721)
Francesco Albani, sfințit preot numai în 1700. Acestui motto nu i s-a găsit o interpretare adecvată; singura care a fost emisă, dar neacceptaă ar fi că, lipsit total de tact politic și de îndemânarea practică a administrării a avut de înfruntat situații destul de dure. În acest caz ar fi o subtilă ironie (de genul: de ce trimiți pentru front pe unul pe care nici cu o floare nu trebuie să-l atingi?!).
• 90 – De bona religione – Inocențiu al XIII-lea (1721-1724)
Michelangelo Conti – pontificatul lui este caracterizat de o aspră și continuuă condamnare a oricărei forme de erezie, cu precădere Janzenismul.
• 91 – Miles in bello – Benedict al XIII-lea (1724-1730)
”Soldat în război” – Pier Francesco Orsini a fost papă într-o perioadă în care s-au înregistrat războaie în toată Europa.
• 92 – Columna excelsa – Clement al XII-lea (1730-1740)
Lorenzo Corsini a caracterizat pontificatul său mai ales cu marile opere urbane (edificii) pe care le-a comandat și susținut în toată Roma. În acest caz motto-ul s-ar referi la activitatea sa neobosită de magnat și de iubitor al artei, cu precădere de arhitectură urbană.
• 93 – Animal rurale – Benedict al XIV-lea (1740-1758)
Prospero Lorenzo Lambertini, din Bologna. Unii exegeți pun motto-ul în legătură cu faptul că Benedict al XIV-lea a încurajat și susținut agricultura prin diminuarea taxelor și promovarea schimbului comercial.
• 94 – Rosa Umbiae – Clement al XIII-lea (1758-1769)
Nenumărate dar și divergente explicații au fost avansate pentru acest motto care-l privește pe Carlo Rezzonico din Veneția, dar nici una nu se bucură de susținerea unanimă. Explicația cea mai avansată de până acum ar fi că pe vremea pontificatului său mulți dintre franciscani divizați în mici institute religioase au fost reuniți în Ordinul Fraților Minori, cu sediul în Umbria.
• 95 – Ursus velox – Clement al XIV-lea (1769-1774)
Cea mai răspândită explicație care poate fi întâlnită cu privire la motto-ul care-l desemneazpă pe Lorenzo Ganganelli (numele complet: Giovanni Vincenzo Antonio Ganganelli) este că el ar fi avut (are) în blazonul papal un urs în alergare. Această interpretare nu poate găsi temei din moment ce emblema lui Clement al XIV-lea conține, în partea superioară semnul clasic al franciscanilor (două mâini încrucișate), iar în partea de jos muntele cu trei coline. Prin urmare și acest motto rămâne fără explicație.
• 96 – Peregrinus Apostolicus – Pius al VI-lea (1774-1799)
Motto-ul sintetizează nenumăratele vicisitudini pe care Giovanni Angelo Braschi a fost nevoit să le îndure: într-adevăr, după ce a fost făcut prizonier de către francezi a fost târât mai întâi la Siena, apoi la Bologna și, în sfârșit, la Parma de unde la 29 august 1799 a fost încărcat într-o căruță de țară și transportat în Franța, la Briançon și apoi la Valence, unde a murit prizonier.
• 97 – Aquila rapax – Pius al VII-lea (1800-1823)
Gregorio Barnaba descendent al familiei de conți Chiaramonti a fost și el făcut prizonier de Napoleon Bonaparte. Specialiștii cred că motto-ul face trimitere la blazonul lui Napoleon, pe care trona o acvilă.
• 98 – Canis et coluber – Leon al XII-lea (1823-1829)
Annibale della Genga a fost descris de colaboratorii săi cei mai intimi astfel: „fidel cauzei Bisericii precum un câine și, în același timp, prudent în întreprinderile sale precum un șarpe”.
• 99 – Vir religiosus – Pius al VIII-lea (1823-1830)
Francesco Saverio dei Castiglioni a întrupat din plin această descriere profetică: prin smerenia și bunătatea sa a restabilit multe relații cu statele moderne (rupte de intransigența predecesorilor săi) și, în plus a obținut mari concesii (de amintit libertaea religioasă pentru catolicii armeni dată de Sultan și ridicarea unei patriarhii pentru păstorirea acestora).
• 100 – De balneis Etruriae – Grigore al XVI-lea (1831-1846)
Bartolomeo Alberto Cappellari provenea dintre călugării camaldolenzi, Ordin religios fondat în Toscana (Etruriae). Specialiștii înclină să creadă că pentru atributul “balneis” nu se poate găsi o explicație satisfăcătoare, deși nu lipsesc nici aceia care pun termenul motto-ului în legătură cu baia de sânge produsă în Roma de armatele austriece, chemate de acest papă „pentru restabilirea ordinii”. Majoritatea înterpreților însă consideră termenul ca fiind un fel de întărire a termenului “Etruriae”.
• 101 – Crux de cruce – Pius al IX-lea (1846-1878)
În timpul pontificatului liberalului Giovanni Maria Mastai Ferretti, Roma a devenit capitala Italiei. Cu această ocazie papa Pius al IX-lea a fost nevoit să suprapună crucea pontificală peste crucea sabaudă (aceea a casei de Savoia).
