Despre Sfântul Malachia
În anul 1193, Sfântul Malachia O’Morgair, Arhiepiscop de Armagh, Irlanda, a profețit succesiunea pontifilor romani.A fost Episcop primat al Irlandei. A trăit între 1094-1148. a fost un energic reformator, mai ales al mănăstirilor. A murit la Clairvaux, asistat de sf. Bernard, care-l cunoscuse în timpul unei călătorii la Roma, în 1139, de unde s-a întors în patrie ca legat (nunțiu) al Sfântului Scaun.
Lui Malachia îi este atribuită celebra Profeție asupra papilor, de la Celestin al II-lea până la sfârșitul lumii, profeție în care fiecare papă este desemnat cu un scurt motto (în total 112 motto-uri latine, descriu 112 papi care s-au succedat pe scaunul lui Petru de la 1144 și continuă „până la sfârșitul lumii”).
Această operă apocrifă a fost păstrată secretă aproape 400 de ani de către Vatican. A fost publicată pentru prima oară în 1595 de călugărul benedictin Arnold Wion, care a introdus aceste motto-uri profetice în opera sa „Lignum vitae”, publicată la Veneția.
Această profeție temută și discutată, n-a apărut întotdeauna clară și precisă în oferirea unui raport între motto și acel papă pe care îl caracteriza. Cu toate acestea, cu răbdare și efort interpretativ, se poate realiza o identificare între aceste motto-uri și papii cărora le este aplicat.
Unele voci ale bisericii susțin că aceste profeții au fost compilate de Alfonso Ceccarelli cu scopul de a influența pe cardinalii electori, participanți la Conclavul din 1590. În viziunea lui Alfonso, aceste profeții trebuiau să îl favorizeze pe Cardinalul Simoncelli, născut la Orvieto (Urbs vetus); într-adevăr, motto-ul succesorului papei Urban al VII-lea este: “De antiquitate Urbis”, doar atât că a fost ales Niccolò Sfrondati din Cremona, aceasta fiind tot o urbe antică. Această ipoteză nu are consistență logică, deoarece nu ar putea explica nicicum profețiile corecte ulterioare, referitoare la toți papii de după 1590!
E interesant fapul că mulți cercetători consideră pronosticul asupra lui Petru al II-lea (sau “Romanul”) drept un adaos din sec. al XVIII-lea, prin urmare total lipsit de valoare previzionară. Totuși aceasta este doar o presupunere.
Confirm[ri uimitoare ale profe’iei
Unele dintre moto8urile pentru Papii au fost surprinzător de exacte. De exemplu, expresia latină pentru Papa Pius al VII-lea a fost Aquila Rapax („vultur rapace”). Aceasta pare a fi o trimitere la Napoleon Bonaparte, împăratul francez nemilos al cărui simbol era vulturul şi a cărui relaţie de adversitate cu Biserica a dominat pontificatul acestui Papă.
Multe dintre primele motouri de pe lista menţionată au făcut referire, în mod evident, la stema Papei. În timpurile moderne, se pare că s-a întâmplat la fel în cazul Papei Leon al XIII-lea (1878-1903), a cărui stemă include o stea strălucitoare. Motoul pentru el era Lumen in Coelo („lumină în cer”). Papa Benedict al XV-lea (1914-1922) a fost Pontif în timpul devastărilor oribile din primul război mondial. De asemenea, în timpul pontificatului său a avut loc revoluţia rusă, începând cu ea marele atac asupra credinţei creştine al comuniştilor din această ţară şi din alte părţi. Motoul pentru Papa Benedict al XV-lea a fost Religio Depopulata, „religie pustiită”. De asemenea, a fost destul de precis motoul pentru Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea: Pastor et Nauta („păstor şi marinar”). El a fost o figură cu adevărat pastorală şi Patriarh al marelui oraş maritim Veneţia.
Rămânând strict la ceea ce oferă „Lignum vitae”, motto-urile sunt:
Profețiile anterioare publicării în Lignum vitae
• 1 – Ex Castro Tiberi – (Din Castel de pe Tevere) Celestin al II-lea (8 oct. 1143 – 8 mart. 1144)
Mottoul se referă la locul natal al acestui papă: Guido din Castello, nativ din Castello di S.Felicita al Tiferno în Toscana, în acele vremuri un mic târg situat pe malul fluviului Tevere.
• 2 – Inimicus expulsus – Lucius al II-lea (12 mart. 1144 – 15 feb. 1145)
Acest motto prezintă două explicații posibile: termenul “inimicus” ar fi o aluzie clară la numele de mirean al acestui papă, bologhezul Gerardo Caccianemici, iar termenul “expulsus” s-ar referi la pontificatul său zbuciumat: constituirea unei republici democratice pe teritoriul roman a dus la îndepărtarea puterii civile de curtea pontificală de la Roma. Într-adevăr, aorifeii acestei republici l-au detronat temporar pe papă și l-au izgonit din Roma. În felul acesta motto-ul s-ar referi și la sfârșitul brutal al acestui papă, care a murit lovit cu o piatră în timp ce era expulzat din Campidoglio.
• 3 – Ex magnitude montis – Eugen al III-lea (1145-1153)
Pietro Pignatelli, ales papă în aceeași zi în care a murit Lucio al II-lea, era nativ dintr-un mic sătuc din preajma orașului Pisa, Montemagno. Astfel, motto-ul se referă explicit la orginile acestui papă.
• 4 – Abbas Suburranus – Anastasie al IV-lea (1153-1154)
Papa Anastasiu al IV-lea, care avea nume ca mirean Corrado Suburri, în plus, a fost mult timp abatele mănăstirii Sfântul Rudo.
• 5 – De ruro albo – Adrian al IV-lea (1154-1159)
Adrian al IV-lea, cu numele de mirean Niccolò Breaksper, născut în Anglia, la Sant’Albano, a murit la Anagni. Motto-ul, de altfel foarte obscur, ar face aluzie la originile sale britanice.
• 6 – Ex tetro carcere – Victor al IV-lea (antipapă)
Gregorio Conti a fost Cardinal de S. Vittore, renumit carcerier roman.
• 7 – Ex ansere custode – Alexandru al III-lea (1159-1181)
Rolando (Orlando) Papero Bandinelli, tatăl său se numea Ranuccio. Majoritatea interpreților afirmă simplu că până în prezent nu s-au găsit explicații plauzibile acestui motto; aluzia însă pare a fi legată de nume: Papero (rață), în latină „anser”: astfel pare să aibă unul din următoarele două sensuri: „din rață paznic” sau, legat de numele tatălui (broscuță) (=cele din paza raței).
• 8 – De via Transtibertina – Pascal al III-lea (antipapă)
Guido da Crema a fost mult timp Cardinal în S. Maria în Trastevere (Transtibertina).
• 9 – Lux in ostio – Lucius al III-lea (1181-1185)
Ubaldo Allucignoli, era Cardinal de Ostia în momentul când a fost ales papă. Astfel este evident că mottoul cu care este desemnat face aluzie atât la numele lui de mirean (Allucignoli) cât și la numele lui pontifical și, nu în ultimul rând la orașul Ostia, unde fusese Cardinal înainte de a fi ales păapă.
• 10 – De Pannonia Tusciae – Callixt al III-lea (antipapă)
provenea din întinsa regiune cunoscută odinioară cu numele de câmpia Panonică – Ungaria de azi – mulți ani a fost Cardinal de Tuscolo (Tusciae).
• 11 – Sus in cribo – Urban al III-lea (1185-1187)
Uberto Crivelli avea în propria stemă un porc (sus, lat.). Cuvântul „cribo”, face aluzie evidentă la prenumele său de mirean: Crivelli.
• 12 – Ensis Laurentii – Grigore al VIII-lea (1187)
Cuvântul “ensis” face trimitere la stema sa pontificală pe care apare clar o sabie (ensis). Termenul “Laurentii” pare cu toată probabilitatea să se refere la faptul că, mai înainte de a fi ales papă, Alberto de Morra fusese Cardinal de S. Lorenzo in Lucina; sunt însă dubii cu privire la interpretarea corectă a acestui termen.
• 13 – De schola Exiet – Clement al III-lea (1187-1191)
Paul Scolari, Episcop de Palestrina; motto-ul, foarte simplu, pare să facă referință explicită la prenumele lui de mirean.
• 14 – De rure bovense – Celestin al III-lea (1191-1198)
Giacinto Orsini din „Casata dei Borbone”, încă nu au fost propuneri acceptabile pentru acest motto: sunt însă și interpreți care, fără să aducă motivații valabile în susținerea tezei lor, consideră că fraza ar face aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca papă nu era decât un simplu diacon.
• 15 – Comes signatus – Inocențiu al III-lea (1198-1216)
Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Motto-ul pare destul de evident.
• 16 – Canonicus de latere – Honoriu al III-lea (1216-1227)
Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui Malachia.
• 17 – Avis Ostiensis – Grigore al IX-lea (1227-1241)
Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale: un scut pe care tronează o uriașă acvilă (avis).
• 18 – Leo Sabinus – Celestin al IV-lea (1241)
Goffredo Castiglioni di Milano, Episcop de Sabina: și în acest caz referința este la stema papală: un leu.
• 19 – Comes Laurentius – Inocențiu al IV-lea (1242-1254)
Sinibaldo Fieschi, care venea din familia nobilă a conților (comes) de Fieschi, a fost creat cardinal în San Lorenzo in Lucina (Laurentius), de către papa Grigore al IX-lea. Posibil ca această interpretare să pară puțin forțată, însă tot atât de probabil apare ca singura plauzibilă.
• 20 – Signus Ostiense – Alexandru al IV-lea (1254-1261)
Rinaldo dei Conti di Segni, înainte de a fi papă a foat cardinal de Ostia.
• 21 – Jerusalem Campaniae – Urban al IV-lea (1261-1264)
Jacques Pantaleon (Giacomo Troyes Pantaleone), nativ din regiunea franceză Champagne, în momentul alegerii Patriarh al Ierusalimului; a fost ales papă înainte de a fi fost numit Cardinal.
• 22 – Drago depressus – Clement al IV-lea (1261-1264)
Guy Folquois (Guido le Gros de Saint Gilles): în stema pontificală a lui Clement al IV-lea, era reprezentată o acvilă care ținea strâns în ghiare un dragon imens. Interpretarea însă este destul de controversată: după părerea multor istorici, adevărata stemă a acestui papă nu avea decât crini. În acest caz nu mai sunt explicații plauzibile cu privire la semnificația motto-ului.
• 23 – Anguineus vir – Grigore al X-lea (1271-1276)
Tebaldo Visconti din Piacenza, este desemnat de profeția lui Malachia ca „omul/bărbatul șarpelui ” (anguineus vir); într-una din stemele pontificale există și una, atribuită papei Grigore al X-lea, care are în prim plan un șarpe. Totuși sunt multe dubii și neclarități cu privirea la aspectul real al stemei acestui pontif. Din această cauză sunt și unii interpreți care consideră că aluzia din motto ar fi la tergiversata alegere a acestui papă, contrasemnată de trecerea la conclavul actual.
[Noi putem adăuga aici că este probabil primul papă ce a avut relații directe cu ființele reptiliene, sau poate chiar el a fost o astfel de creatură!]
• 24 – Concionator gallus – Inocențiu al V-lea (1276)
Pierre de Tarantasie de origine franceză (gallus), în pofida doar a celor cinci luni de pontificat, Inocențiu al V-lea și-a câștigat renumele de cinstit, coerent „om al bisericii” și un excelent predicator (concionator).
• 25 – Bonus Comes – Adrian al V-lea (1276)
Ca și pentru Inocențiu al IV-lea, termenul “comes”, este considerat ca aluzie la familia natală a lui Ottobono Fieschi, care însă a murit mai înainte de a fi încoronat papă. Unii interpreți consideră că termenul “bonus” cu care este desemnat acest papă este mai degrabă o ironie, ținând cont că până și Dante îl plasează în Infern.
• 26 – Piscator tuscus – Ioan al XXI-lea (1276-1277)
Pietro di Giuliani (Pietro Ispano), medic și filosof de mare renume, înainte de alegere, Cardinal de Tuscolo. În motto-ul care-l desemnează este ascuns sensul termenului “piscator”. Într-adevăr, numele lui de botez era Petru, la fel cu acela al faimosului „pescar”, primul papă al Bisericii Catolice.
• 27 – Rosa composita – Nicolae al III-lea (1277-1280)
În stema lui Giovanni Gaetano Orsini (Giangaetano Corsini) trona o roză (un trandafir). Profeția îl mai desemnează și „compositus” făcând în felul acesta trimitere la truda sa neobosită și la încercările sale repetate de a pune capăt Marii Schisme și a reface unitatea Creștinismului.
• 28 – Ex telonio liliacei – Martin al IV-lea (1281-1285)
Martinii Simone di Brion, canonic și trezorier de Saint Martin du Toursin, Franța. În stema lui erau reprezentați câțiva crini, la care motto-ul face vag aluzie. În complex însă, acestei fraze nu-i este atribuită nici o semnificație precisă, clară.
• 29 – Ex rosa leonina – Honoriu al IV-lea (1285-1287)
Jacopo Savelli avea în stema pontificală doi lei înconjurați de trandafiri.
• 30 – Picus inter escas – Nicolae al IV-lea (1288-1292)
Mottoul relativ la Gerolamo Masci, de la Ascoli Piceno nu este destul de clar. Singura semnificație plauzibilă care i-ar putea fi atribuită este aceea referitoare la orașul său natal: Ascoli Piceno (picus).
• 31 – Ex eremo celsus – Celestin al V-lea (1294)
Acest motto pare să fie destul de explicit: Pietro da Morrone a fost eremit și fondatorul Ordinului (călugărilor) Celestini.
• 32 – Ex undarum benedictione – Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303)
mottoul se referă la numele de botez al acestui papă: Benedetto Gaetani (benedictione) ca de altfel și la stema sa de pontif pe care sunt reproduse valuri (unde) marine.
• 33 – Concionator patarens – Benedict al XI-lea (1303-1304)
Nicolò Bacca-Sini născut la Patara (patarens), aproape de Treviso și aparținea ordinului religios al predicatorilor (concionator). Termenul de “concionator”, așadar, face aluzie într-un anume fel atât la proveniența sa din Ordinul Predicatorilor cât și la activitatea sa personală de predicator.
• 34 – De fascis aquitanicis – Clement al V-lea (1305-1314)
Termenul “fascis” face trimitere la stema pontificală a lui Bertrand di Goth formată din 7 fâșii paralele. Pe timpul pontificatului său sediul papilor a fost transferat de la Roma, în Franța, la Avignone (aquitanicis).
• 35 – De sutore orseo – Ioan al XXII-lea (1316-1334)
Mottoul pare să fie destul de criptic, pare însă că face trimitere într-un anume fel la originile umile ale lui Jacques-Arnaud d’Eurse, fiul unui modest cizmar.
• 36 – Corvus schismaticus – Nicolae al V-lea (antipapă)
Pietro Rinalducci, originario di Corvaro (sau, Corsaro / corvus), ca antipapă a fost printre cei mai de seamă exponenți ai schismei papale, contribuind cu atitudinea sa la radicalizarea contrastelor din sânul Bisericii (schismaticus).
• 37 – Frigidus abbas – Benedict al XII-lea (1334-1342)
Jacques Fournier, a fost ales papă pe când era abate la mănăstirea de la Fontanafredda (apa rece).
• 38 – Ex rosa atrebatesi – Clement al VI-lea (1342-1352)
Pierre Roger di Beaufort a fost episcop de Arras (atrebatesi); pe stema lui figurau 6 trandafiri (roze).
• 39 – De montibus Pammachii – Inocențiu al VI-lea (1352-1362)
În emblema lui Etienne (Ștefan) Aubert erau reprezentați 6 munți. În momentul alegerii sale ca papă era Cardinal al (sfinților) Santi Giovanni e Paul, la acea vreme titlul avea supranumele de „Pammacchio”.
• 40 – Gallus vicecomes – Urban al V-lea (1362-1370)
Guillaume (Guglielmo) Grimoard era francez (gallus) iar înainte de a deveni papă a fost Nunțiu (comes) la curtea conților Visconti, din Milano.
• 41 – Novus de Virgine fortii – Grigore al XI-lea (1370-1378)
Pierre Roger de Beaufort, nepot al papei Clement al VI-lea, în momentul alegerii era Cardinal de Santa Maria Nuova (Virgine). Mottoul așadar pare să facă trimitere la poziția „forte” a acestui nepot de papă și la ultima reședință înainte de pontificat.
• 42 – De cruce apostolica – Clement al VII-lea (antipapă)
Robert de Genevois antipapa Clement al VII-lea, era Cardinal la „Dodici Apostoli” (apostolica), emblema lui reprezenta o mare cruce latină.
• 43 – Luna cosmedina – Benedict al XIII-lea
Pietro de Luna, antipapa Benedict al XIII-lea a fost ales papă pe când ocupa scaunul episcopal și titlul de cardinal de Santa Maria in Cosmedin.
• 44 – Schismo barcinonicum – Clement al VIII-lea (?) Antipapa
Motto-ul este destul de obscur. În plus, nici nu este clar la cine se referă. După opinia unora profeția s-ar referi la Clement al VIII-lea, antipapă și canonic la Barcellona (barcinonicum), care ar fi fost înfăptuitorul unei politici menită să consolideze schisma. Această opinie însă nu prea are susținere: în primul rând pentru faptul că acest personaj nici nu este considerat antipapă în listele oficiale ca și pentru faptul că termenul “schismo”, în plină perioadă de schismă avignoneză, nu este semnificativ absolut deloc pentru identificarea unui personaj de atare relevanță.
• 45 – De inferno pregnanti – Urban al VI-lea (1378-1389)
Bartolomeo Prignano, născut la Napoli, după afirmațiile unor istorici într-o zonă a orașului denumită „inferno”.
• 46 – Cubus de mixtione – Bonifaciu al IX-lea (1389-1404)
Pietro Tommacelli ajuns papă și-a figurat blazonul pontifical cu o diagonală formată din cuburi.
• 47 – De miliore sidere – Inocențiu al VII-lea (1404-1406)
Motto-ul se referă la numele de mirean al papei: Cosimo Migliorati, termenul ”sidere” face trimitere la stema pontificală reprezentată cu o stea-cometă.
• 48 – Nauta de Ponte Nigro – Grigore al XII-lea (1406-1415)
Expresia „nauta” (marinar / barcagiu) are o semnificație bine precizată și este folosită de Malachia pentru papii care proveneau din Veneția. Într-adevăr, Angelo Corrier era nativ din Veneția și fusese Cardinal de Negroponte.
• 49 – Flagellum solis – Alexandru al V-lea (antipapă)
Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el.
• 50 – Cervus Sirenae – Ioan al XXIII-lea (antipapă)
Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraș a cărei emblemă o are pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referință la blazonul său pontifical, pe care era reprezentat un cerb.
• 51 – Corono veli aurei – Martin al V-lea (1417-1431)
Emblema lui Oddone Colonna era o coloană împodobită cu o coroană de aur. Chiar dacă nu în mod cu totul explicit, spun interpreții, motto-ul face trimitere la blazonul papei Martin al V-lea.
• 52 – Lupa coelestina – Eugen al IV-lea (1431-1447)
După opinia unor istorici, chiar dacă pe stema pontificală nu apare, simbolul lui Gabriele Condulmer, canonic al Societății Celestine (coelestina), era o lupoaică.
• 53 – Amator Crucis – Felix al V-lea (antipapă)
Amedeo di Savoia, principe al casei de Savoia, care avea emblemă o cruce roșie pe un fundal alb. Expresia “amator”, dificilă de interpretat, foarte probabil se referă atât la zbuciumul interior cât și la controversele aprinse care l-au caracterizat pe acest om și perioada cât el a fost antipapă.
• 54 – De modicitate lunae – Nicolae al V-lea (1447-1455)
Tommaso Parentuccelli, născut la Luni (lunae), aproape de Sarzana. Provenea dintr-o familie foarte săracă și, probabil, expresia “modicitate” tocmai la această umilă proveniență se referă.
• 55 – Bos pascens – Calixt al III-lea (1455-1458)
Pe blazonul lui Alfonso de Borgia este reprezentat un bou la păscut.
• 56 – De capra et albergo – Pius al II-lea (1458-1464)
Enea Silvio Piccolomini (numele de mirean al papei Pius al II-lea) a fost secretarul cardinalilor Capranica și Albergatti.
• 57 – De cervo et leone – Paul al II-lea (1464-1471)
Înainte de a ajunge papă, Pietro Barbo a fost cardinal de San Marco (sf. Marcu, evanghelistul care are drept simbol un leu înnaripat), concomitent era și cardinal comendator al Bazilicii Cervia.
• 58 – Piscator minorita – Sixt al IV-lea (1471-1484)
Francesco della Rovere – călugăr franciscan (membru al Ordinului Fraților Minori), din Celle (Savona), originar era dintr-o familie de pescari: dacă expresia „minorita” este clar derivată de la originea sa de franciscan minor, termenul „piscator” poate avea două semnificații: prima referitoare la familia de origine; cea de-a doua referitoare la funcția ocupată în Biserică (referitor la cuvintele lui Iisus către Petru: „te voi face pescar de oameni”.
• 59 – Praecursor Siciliae – Inocențiu al VIII-lea (1484-1492)
Giovanni Battista Cybo a trăit îndelung la curtea regală a Siciliei. Totuși, termenul “praecursor” încă nu a găsit explicație satisfăcătoare.
• 60 – Bos Albanus in portu – Alexandru al VI-lea (1492-1503)
Blazonul pontifical al lui Rodrigo Borgia – ca de altfel și a celorlalți din această familie – reprezenta un bou. De precizat și faptul că el fusese episcop și cardinal de Albano și de Porto.
• 61 – De parvo homine – Pius al III-lea (1503)
Motto-ul pare că se referă la prenumele matern al lui Francesco Todeschini: Piccolomini (de parvo homine).
• 62 – Fructus Jovis juvabit – Iuliu al II-lea (1503-1513)
Emblema lui Giuliano della Rovere era un stejar, copac care în antichitate era venerat ca fiind „copacul lui Jupiter (Jovis)”.
• 63 – De craticule Politana – Leon al X-lea (1513-1521)
Motto foarte dificil de interpretat: numele tatălui lui Giovanni de’ Medici era Lorenzo, sfânt care a fost martirizat pe grătar (nu tatăl, patronimul tatălui). Expresia „Politiana” ar deriva și deci ar trebui să se refere într-un fel oarecare la Angelo Poliziano, căruia Leon al X-lea i-a fost ucenic.
• 64 – Leo florentius – Adrian al VI-lea (1522-1523)
Adrian Florensz (florentius) din Utrecht avea pe blazonul pontifical doi lei.
• 65 – Flos pilae – Clement al VII-lea (1523-1534)
Iuliu de’ Medici, fiorentino (=flos?), avea pe stema pontificală o minge (pala), un glob (pilae) înconjurată de crini (flos).
• 66 – Hyacinthus medicorum – Paul al III-lea (1534-1549)
Alessandro Farnese, cardinal de sfinții Cosma și Damian, avea blazonul papal cu 7 crini. Nu s-a găsit însă o explicație plauzibilă pentru termenul “medicorum”.
• 67 – De corona montana – Iuliu al III-lea (1550-1555)
Giovanni Maria Ciocchi del Monte (montana), avea emblema formată din două coroane.
• 68 – Frumentum floccidum – Marcel al II-lea (1555)
Stema lui Marcello Cervini, născut la Montepulciano, reprezenta un cerb și grâu. Termenul “floccidum” foarte probabil că se referă la durata scurtă a pontificatului său: numai 23 de zile.
• 69 – De fide Petri – Paul al IV-lea (1555-1559)
Acest motto cunoaște două interpretări. Prima, care apare și cam forțată; Giampietro Carafa (mireanul Paul al IV-lea) a fost promotorul „Sfântului Tribunal pentru doctrina Credinței”, de unde și expresia: „fide”, până aci ambele interpretări sunt de acord, de aci, prima consideră că “petri” ar fi un ecou al numelui de mirean al lui Paul al IV-lea (Giampietro); a doua variantă – care pare și cea plauzibilă – consideră că atributul profetic „petri” amintește de piatra pe care a fost zidită Biserica.
• 70 – Aesculapii pharmacum – Pius al IV-lea (1559-1565)
Motto-ul care-l desemnează pe Giovanni Angelo de’ Medici, pare că derivă de la numele familiei sale: într-adevăr, Esculap este zeul (păgân) al medicinei și primul medic al omenirii, al istoriei.
• 71 – Angelus nemorosus – Pius al V-lea (1566-1572)
Termenul “angelus” pare foarte probabil de atribuit conduitei morale a acestui papă (într-adevăr, este printre foarte puținii papi ai acestei perioade recunoscut sfânt); celălalt adjectiv “nemorosus”, (adică tufiș / pădure) indică destul de clar locul nașterii lui Michele Ghisleri: Bosco, în regiunea Alessandria.
• 72 – Medium corpus pilarum – Grigore al XIII-lea (1572-1585)
Ugo Boncompagni este cel care a introdus „calendarul gregorian”. Motto-ul, de altfel destul de obscur, probabil se referă într-un mod oarecare la acest eveniment care caracterizează pontificatul lui Grigore al XIII-lea. Oricum, încă nu s-a ajuns la o interpretare care să fie acceptată de toți și – cu atât mai puțin – care să fie plauzibilă.
• 73 – Axis in meditate signi – Sixt al V-lea (1585-1590)
Felice Perretti avea pe blazon un leu împărțit în două de o diagonală, ca și cum ar fi tăiat în două de o axă (axis). La fel de bine însă acest motto poate să se refere la intransingența lui față de toți răufăcătorii: fie ei cerșetori sau nobili. Alți interpreți pun motto-ul în legătură cu refacerea economică a Statului papal, redus la sărăcie de predecesorul lui Sixt al V-lea.
• 74 – De rore coeli – Urban al VII-lea (1590)
Motto-ul ar putea să se refere la faptul că Giovan Battista Castagna a fost Arhiepiscop de Rossano; localitate în care – tradiția spune că s-ar fi coborât mană din cer. Oricum, încă nu s-a putut atribui nici acestui motto o semnificație univocă și plauzibilă.
E firesc să ținem cont de aceste profeții, mai ales că se presupune că Sf. Malachia i-a înmânat manuscrisul său Papei Inocenţiu al II-lea, în anul 1139 pentru a-l asigura că linia Pontifilor va continua neîntrerupt până la sfârşit, deoarece Sfântul Scaun se confrunta la acel moment cu multe crize spirituale. Paginile profetice au fost apoi duse în arhivele papale, unde au fost uitate timp de 400 de ani.
