Cu siguranță mulți dintre noi își pun întrebări fundamentale despre situația economică și politică atât din Româniri, cât și a multor altor țări. Iată că avem și un expert american – John Perkins – ce  a fost direct implicat în operațiuni politico-economice de tip „lovitură sub centură” ce se confesează!

„V-ați întrebat vreodată de ce merg lucrurile prost în țara voastră? Și de ce se înrăutățesc pe zi ce trece în unele aspecte importante?

Oare nu am ales pe cine trebuie la ultimele alegeri? Sau poate nu am acordat importanța cuvenită unei priorități de grad zero? Sau poate unul sau altul dintre pliticieni ori guvernanți este incompetent și/sau corupt? Ori nu avem instituții suficient de puternice? Sau nu am finanțat suficient cutare sau cutare proiect?

Hmmm.. greu de spus…

V-ați gândit însă vreodată că e posibil să punem întreaga probleă greșit, să plecăm de la premize false și greșite?”

John Perkins

 

„Există două metode de a cuceri și înrobi o țară:

Una este prin sabie.

A doua este prin îndatorare.”

John Adams

John Adams (1735 – 1826)  a fost primul vicepreședinte (între 1789 – 1797) și al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (între 1797 – 1801). Considerat unul dintre Părinții Fondatori ai SUA, a fost de asemenea și membru de rang înalt al masoneriei americane.

[Notă: În 1993 masonul Oreffiste, adjunctul „Marelui maestru” al lojei masonice Marele Orient al Franței, a afirmat public într-o conferință de presă ținută în România la Cluj că:

„În afară de Lincoln și Kennedy, TOȚI președinții americani au fost masoni!”

Un ziarist a întrebat:

„Cum vă explicați că tocmai acești doi președinți americani, care nu au fost masoni, au fost asasinați?”

Senior Oreffiste nu a putut răspunde la această evidentă „coincidemță”…]

Redăm în continuare afirmațiile lui John Perkins din interviul „Confesiunile unui asasin economic”:

Noi, asasinii economici, suntem de fapt responsabili pentru crearea primului imperiu global. Noi lucrăm în multe moduri diferite, dar probabil cel mai frecvent este să găsim o țară care are resurse, cum ar fi petrol…  și apoi aranjăm un împrumut uriaș acelei țări de la Banca Mondială sau una din celelalte organizații de acest tip.

Dar banii nu ajung cu adevărat în acea țară.

 În schimb ajung la marile noastre corporații pentru a construi proiecte de infrastructură în acea țară.

• Centrale electrice,
• parcuri industriale,
• porturi…

lucruri de care să beneficieze corporațiile noastre și câțiva oameni bogați din acea țară.

 Dar nu ajută majoritatea oamenilor deloc!

Întreaga țară rămâne cu o datorie foarte mare.

Este o datorie atât de mare încât nu pot să o plătească, iar faptul că nu pot să o plătească face parte din plan.  

La un moment dat noi, asasinii economici mergem înapoi acolo și le spunem:

„Ascultați, ați pierdut mulți bani, nu vă puteți plăti datoriile, așa că… vindeți petrolul foarte ieftin companiilor noastre petroliere…

… lăsați-ne să construim o bază militară la voi în țară…

Trimiteți trupele și susțineți-le pe ale noastre într-un loc cum ar fi… Irak sau votați-ne la următoarele alegeri ONU.”

Să privatizeze compania de electricitate, rețeaua de apă și canalizare și să le vândă corporațiilor din SUA sau altor corprații multinaționale.

Așadar este o adevărată rețea și este atât de tipic modului de acțiune al FMI și al Băncii Mondiale. Ei îndatorează o țară și este o datorie atât de mare încât nu pot să o plătească. Apoi ei se oferă să refinanțeze datoria și trebuie astfel ca țara să plătească o dobândă și mai mare. Apoi ceri acest „quid pro quo” pe care îl numești o condiționalitate sau bune relații care înseamnă defapt că trebuie să își vândă resursele… incluzând multe din serviciile lor sociale, companiile de utilități… uneori sistemele lor educaționale, penale, de asigurări… corporațiilor străine.

Așadar este o lovitură dublă – triplă – cvadruplă.

Revolta din Iran

Precedentul pentru asasinul economic a apărut la începutul anilor `50 când Mosaddeq a fost ales în mod democratic în Iran. El era considerat „speranța pentru democrație” în Orientul Mijlociu și în alte părți ale lumii. A fost ales de către revista „Time” ca omul anului.

Dar unul din lucrurile pe care le-a adus și a început să îl implementeze a fost ideea că companiile petroliere străine trebuiau să plătească mult mai mult pe petrolul pe care îl cumpăram din Iran… și că iranienii ar fi trebuit să aibă de câștigat de pe urma propriului petrol… ciudată politică. Desigur că nu ne-a plăcut asta (americanilor), dar ne temeam să  facem ceea ce facem de obicei, adică să trimitem armata.

În schimb am trimis un agent CIA, Kermit Roosevelt, rudă cu Teddy Roosevelt, cu câteva milioane de dolari care a fost foarte, foarte eficient. Într-o scurtă perioadă de timp a reușit să îl dea jos de la putere pe Mosaddeq și l-a adus pe shaar-ul Iranului pentru a îl înlocui. 

El fusese dintotdeauna favorabil SUA în privința petrolului și a fost foarte eficient.

În Statele Unite, la Washington, oamenii priveau în jur și spuneau:

„Waw,  asta a fost ușor și ieftin.”

Asta a stabilit un întreg nou mod de a manipula țările, de a crea un imperiu.

Singura problemă cu Roosevelt a fost că era un agent CIA și dacă era prins, ramificațiile ar fi putut să fie destul de serioase… Așa că, foarte rapid în acel pumct s-a luat decizia să se folosească consultanți privați… pentru a canaliza banii prin Banca Mondială sau FMI sau una din celelalte agenții de tipul acesta, să se aducă oameni ca mine care lucrează  pentru companii private. În caz că am fi fost prinși, nu s-ar fi găsit legături cu guvernul american.

Puteți urmări interviul integral :

Există și un interviu direct realizat de DIGI24 la emisiunea  Pașaport diplomatic extrem de interesant cu John Perkins despre România.

Cităm câteva idei :

„Cred că România trebuie să fie foarte atentă să nu permită să fie exploatată.

Am văzut țări ca Islanda de exemplu, exploatată de sistemul bancar, ca și Ecuador, Argentina, Brazilia, iar aceste țări în cele din urmă au refuzat să plătească o parte din aceste datorii pe motiv că au fost exploatate. Și chiar a fost în avantajul lor acest pas.

Deci cred că România trebuie să fie foarte atentă. Nu cred că este absolut sigur, când semnezi un contract cu FMI sau cu Banca Mondială, că vei fi exploatat, dar există o mare posibilitate pentru aceasta, iar românii trebuie să fie foarte conștienți cum sunt folosiți acești bani și ce datorii își asumă țara. Nu doar să aibă încredere că liderii lor fac ceea ce trebuie,  ci să fie foarte vigilenți.

Eu cred că  folosirea acestor bani pentru a construi realmente un sistem de educație, o infrastructură, poate fi benefică unei țări.

Dar trebuie să controlezi ca datoria să nu se extindă, să nu crească neîngrădit. E ca în cazul unei familii: o datorie mică să cumperi o casă, să faci o nică investiție, merită. Dar există bănci sau alții care conving unele  persoane să facă o datorie mai mare decât acestea pot plăti și acolo încep problemele.  Același lucru este valabil și pentru țări.

Dobânda poate părea mică la început.

Istoria arată că de fapt țările nu-și pot plăti datoriile, ci încearcă să plătească dobânda și scot astfel bani din sistemul de educație, din sănătate, din multe servicii sociale, iar populația suferă încercând să plătească creditul. În cele din urmă nu pot să plătească datoria. După care FMI se întoarce și spune: Dacă nu poți să plătești datoria, trebuie să o refinanțăm și să îți privatizezi rețeaua de electricitate, de apă sau canalizare și altele. Cred că România a avut unele experiențe cu privatizarea. 

Uneori FMI poate să spună apoi: trebuie să îți schimbi radical sistemul juridic, cel politic, guvernul SUA poate interveni și să spună: trebuie să trimiteți trupe în Afganistan, să sprijiniți trupele noastre de acolo.  Sunt tot felul de lucruri care se pot întâmpla dacă datoriile nu sunt plătite.

De aceea spun că este foarte important ca românii să fie foarte atemți ca guvernul să nu contracteze datorii pe care ulterior să nu le poată plăti. ”

Reporter: „A existat vreo țară în care acest sistem pe care l-ați descris nu a funcționat și a dat greș?”

John Perkins: „Da, mai ales în ultima vreme, multe țări au refuzat să plătească datoriile. Cel mai recent caz, pe care îl consider foarte important, este cel al Islandei.

Islanda avea datorii mari și a declarat că ele au fost contractate ilegal de către anumiți politicieni și bancheri. Iar Islanda a votat printr-un referendum, o majoritate uriașă de 90% a votat! să nu plătească datoriile. Eu însumi am fost în Islanda încurajându-i să nu plătească datoriile.

De fapt ei chiar au adus în fața justiției bancherii și pe cei care au semnat contractul. Aceștia au fost acuzați de activități criminale sau chiar de neglijență în serviciu.

Ecuador a făcut ceva similar, când președintele Rafael Correa, cu doctoratul în  Științe Economice la Universitatea din Ilinois, SUA, înțelegând sistemul, a spus că anterior un dictator a semnat contractul, iar poporul nu a fost de acord cu el și nu îl vor plăti. Au refuzat să plătească, iar acun îl renegociază la o paritate cam de 30 de cenți pe dolar. Și îl renegociază cu o dobândă mult mai mică.”

  Puteți viziona întregul interviu pe această pagină a DIGI24.