Enzimele și viața sănătoasă

0
109

Un studiu publicat în 26.07.2020 în Marea Britanie arată că rata deceselor COVID-19 a pacienților cu co-morbiditatea OBEZITATE este DUBLĂ față de pacienții cu greutate corporață normală.

Haideți să punctăm cauza principală a obezității și, mai ales, REZOLVAREA STABILĂ, ARMONIOASĂ ȘI NATURALĂ A OBEZITĂȚII și implicit o mai bună profilaxie în fața riscului de îmbolnăvire .

Ce sunt enzimele și cum acționează ele în organism

Elementul cu adevărat remarcabil pe care îl conțin alimentele vii, în special cele neprelucrate, sunt enzimele. Ele reprezintă cheia pentru o absorbție bună a hranei, fiind eliberate odată ce începem să mestecăm. În egală masură, toate procesele noastre fizice depind de ele. Enzimele sunt principalii catalizatori ai tuturor reacțiilor chimice din organismul omului, fară de care am înceta să funcționăm sau să viețuim. Enzimele determină digestia, detoxifierea, imunitatea și toate celelalte procese metabolice și regeneratoare. Calitatea enzimelor din organismul nostru este reflectată în nivelul energetic și în vitalitatea noastră.

Enzimele, întâlnite în toate organismele vii, sunt bio-catalizatori ce amorsează reacțiile ce descompunere hranei, prin susțiberea reacțiilor digestive, în fragmente suficient de mici încât să treacă în sânge prin pereții foarte permeabili ai intestinelor. Enzimele reprezintă „ muncitorii“ a organismului. Deși catalizatorii în mod normal nu se consumă în reacții, datorită faptului că digestia este un flux al bolului alimentar de la ingerare până la eliminare, apare în majoritatea cazurilor o pierdere sau o consumare de enzime digestive.

Pe lângă acțiunea de digerare a hranei, enzimele distrug toxinele, descompun grăsimile și celuloza și metabolizează amidonul și proteinele. Oamenii de știință au identificat peste 2.500 de enzime diferite în corpul uman.

Enzimele sunt implicate în orice funcție biochimică și fiziologică. Fiecare acțiune a noastră în calitate de ființe vii are nevoie de ele. Toate procesele vieții sunt formate dintr-o rețea complexă de reacții chimice cunoscute sub denumirea de metabolism. Enzimele sunt, de fapt, catalizatorii care fac posibil metabolismul. Deci, catalizatorul, enzimele în cazul oamenilor, reprezintă materialul biochimic ce determină reacțiile chimice necesare pentru ca viața să fie posibilă. Prin urmare, fără ele, am înceta să existăm. Iar în cazul în care avem o activitate scăzută a enzimelor, putem să ne confruntăm cu niște afecțiuni destul de severe.

Dr. Anthony Cichoke, în cartea sa „Enzimele și terapia cu enzime”, demonstrează importanța acestora pentru om. El afirmă că organismele noastre depind de enzime pentru a gândi, pentru a respira, pentru a merge, pentru a vorbi, pentru a digera hrana și pentru a funcționa la capacitate optimă. Pentru ca organismul să funcționeze bine, să învingă bolile și să refacă celulele afectate, este necesar ca enzimele să fie active și în cantitate mare, pentru că ele sunt responsabile de restabilirea, protecția și susținerea corpului nostru.

Un caz interesant propus în cartea Dr. Anthony Cichoke este cel al unui medic din New York, dr. Nicholas Gonzales, care a prezentat mai multe studii de caz semnificative în cadrul cărora, prin utilizarea unor doze crescute de enzime și de alimente bogate în acestea, au fost tratate cu succes cancerul și alte boli grave.

„Așadar, după cum vă puteți imagina, nivelul de enzime conținut de alimentele cunoscute de noi reprezintă un element decisiv. Forța acțiunii enzimelor este esențială pentru starea noastra de sănătate. La clinica McKeith, efectuăm o serie de teste biochimice pentru a evalua activitatea enzimelor. Cele mai grave probleme pe care le-am întâlnit la pacienții ce sufereau de o activitate scăzută a enzimelor constau în disfuncții gastrointestinale: indigestie, malabsorbție, arsuri stomacale, gaze, balonare, crampe, constipație, sindromul colonului iritabil și oboseala cronică. Când activitatea enzimelor este restabilită, aceste disfuncții sunt aproape întotdeauna eradicate.”

Categorii de enzime


1. Enzimele metabolice, care ne direcționeaza organismul

Ele acționează pe post de catalizatori pentru creșterea oaselor, refacerea țesuturilor, reglarea metabolismului, vorbire, respirație, reproducere, auz și contracția oricărui mușchi. Aceste enzime metabolice se găsesc în mod natural în biochimia organismului nostru. Totuși, pe măsură ce îmbătrânim, activitatea lor scade.

2. Enzimele digestive sunt necesare pentru digestia hranei

Aceste enzime descompun proteinele, carbohidrații și grăsimile din alimente. Enzimele digestive sunt, de asemenea, responsabile de extragerea, asimilarea, metabolizarea si absorbția substanțelor nutritive, a vitaminelor și a mineralelor.

3. Enzimele alimentare ajută procesul digestiv

Ele provin din alimentele pe care le consumăm. Toate alimentele crude, mai exact,  fructele, legumele, semințele, nucile, unele alimente superconcentrate de importanță majoră, în special germenii, sunt resursa principală pentru enzimele alimentare. Natura ne oferă foarte multe alimente crude (crudități) foarte bogate în enzime.

Activitatea scăzută a enzimelor este, probabil, cea mai răspândită problemă în zilele noastre. O viață trepidantă, cu mâncare de tip fast-food are ca rezultat o populație practic lipsită de enzime digestive. Consecințele sunt multiple și grave. Totuși, sunt reversibile și pot fi corectate. Rolul medicului, este de a repara răul și de a vă îndrepta pe drumul cel bun — revitalizare, întinerire, stare generală excelentă, sănătate perfectă. Totul vă este la îndemână, menționează Dr. Anthony Cichoke în cartea sa.

Considerații esoterice asupra enzimelor

De mii de ani există școli esoterice: școala ateniană, și cea pitagoreică, vechii druizi, vracii daci (ca o paranteză, se pare că Sărbătoarea Crăciunului se datorează acestor vraci care coborau iarna din munte în satele dacice și ale românilor timpurii, cărând CRĂCI de vâsc pentru animale – aceste plante verzi și iarna, mestecate de vite făceau ca enzimele și mineralele să fie refăcute în organismul lor, protejându-le de căderea dinților; CRĂCI-UN= UN [om cu] CRĂCI!), terapeuții inițiați în acupunctura chineză, în medicina naturistă Ayurveda din India, în școala de medicină esoterică tibetană, amerindiană, egipteană, etc.

Aceste surse de înțelepciune milenară arată că resursele fiecărei creaturi la naștere sunt limitate. Ele pot diferi de la om la om, dar pentru fiecare om în parte sunt precis determinate de la bun îbceput.

E necesar să precizăm că enzimele sunt distruse la temperaturi mai mari de 42°C.

Și medicina modernă, bâjbâind cu metodele sale empirice, a ajuns încet – încet la aceeași concluzie.

Atunci când alimentația noastră este lipsită de enzime, bugetul nostru de enzime digestive este diminuat corespunzător. Mai mult, sunt numeroase procese digestive pentru care trupul uman NU SECRETĂ ENZIMELE NECESARE. Pentru aceste procese natura omului a fost creată spre a prelua acele enzime din fructele, legumele și semințele crude din hrană. Dacă alimentația este defectuoasă, pentru procesele digestive sunt preluate unele enzime metabolice compatibile.  Consumarea enzimelor digestive se face gradat, epuizarea lor are loc una câte una, ceea ce face ca organismul să se adapteze consumând pentru digestie enzime metabolice compatibile cu cele digestive care lipsesc.  Enzimele metabolice NU POT FI SUPLIMENTATE, iar acestea trebuie să ne ajungă pe toată durata vieţii. Acest proces scade efectiv, digestie cu digestie, din bugetul de zile al vieții noastre. Altfel spus, apare îmbătrânirea prematură și boala  (bolile), iar atunci când bugetul enzimelor metabolice este consumat dincolo de o anumită limită, survine moartea prematură.

Soluția acestei situații este preluarea enzimelor alimentare necesare digestiei din hrană. Puțini oameni știu că mărul – de exemplu – conține simultan și enzimele necesare digestiei lui, dar și a altor alimente. Prin coacere, toate aceste enzime sunt distruse.

Iată de ce este foarte important ca alimentația noastră să conțină crudități!

Ideal este să consumăm fructe sau crudități cu minim 30 de minute înaintea mesei propriu-zise. În același scop, putem lua o linguriță de polen crud de albine pe care îl ținem să se dizolve în gură, cu 15-30 minute înaintea mesei, ca pe un supliment alimentar natural. Interesant că, datorită acțiunii enzimelor, inclusiv cei alergici la polen pot consuma polen apicol fără probleme!

Obiceiul de a consuma salate sau usturoi verde lângă masa principală este foarte benefic atât sănătății noastre, cât și unei vieți armonioase și împlinitoare.

Îmi place hrana gătită, cum să consum crudități?

Rețineți o idee esențială:

Orice modificare în alimentație se face treptat, cu una, maxim două modificări în meniul nostru!  

Cele mai dăunătoare alimente – arată atât învățăturile tradiționale cât și medicina modernă – sunt carnea și zahărul alb rafinat. Vă recomandăm ca mai întâi să alegeți o zi, apoi două și apoi trei zile pe săptămână de post creștin fără carne (și cu foarte puțin sau deloc zahăr alb rafinat!). Cele mai potrivite astfel de zile, în ordinea importanței lor purificatoare sunt: vinerea, duminica și miercurea. Vă recomandăm ca la început să realizăm această abținere 12 ore, apoi 16, apoi 18 și abia apoi 24 de ore sau până a doua zi dimineața.

De asemenea, atunci când ne-am hotărât să avem grijă de trupul nostru, este foarte recomandat pentru purificarea și resetarea sistemului digestiv și enzimatic, să realizăm o zi de post negru doar cu apă (minim doi litri pe zi) timp de o zi. Aceleași zile sunt recomandate și aceleași intervale de timp crescute gradat.

ATENȚIE! Este foarte frecvent ca două, trei sau chiar patru săptămâni postul nostru (fie de carne și zahăr, fie negru doar cu apă) să fie ținut foarte ușor, iar apoi brusc săptămâna urnătoare să ne fie greu să îl ținem. E necesar să facem acest efort și abia după ce apare încercarea ceva mai dificilă să creștem la un interval orar mai mare!

Este util să creștem gradat procentul de crudități în alimentația noastră la jumătate, sau chiar ceva mai mult. Astfel nu va mai fi necesar să consumăm enzime metabolice pentru digestie, iar viața noastră va redeveni plină de vitalitate și împlinitoare!

Amintiți-vă mereu că omul este fructivor, ceea ce înseamnă că alimentația noastră naturală este cu fructe, legume, semințe, produse lactate neprelucrate termic (brânză de vaci neprelucrată termic, lapte prins, sana, chefir, smântână naturală, unt natural), miere, polen de albine, sucuri naturale, germeni sau lăstari de cereale, hrișcă înmuiată în apă, făină integrală de cereale, uruială de cereale sau de semințe.

Astfel vă va fi mult mai ușor să păstrați contimuitatea în efortul de a reveni la o alimentație echilibrată. Succes!

Anexă

Pentru cei care doresc să înțeleagă mai în profunzime necesitatea pentru sănătate a unei alimentații lacto-vegetariene și chiar cu un mare aport de crudități, cea mai bună modalitate este să vă oferim ceea ce ar fi trebuit să facă de zeci de ani parte din educația pentru sănătate a tuturor copiilor și tinerilor, și anume câteva pasaje semnificative din best – seller-ul lui Erns Gunter, „Hrana vie ”:

Nu există vreo diviziune celulară, vreo creştere şi reproducere biologică fără enzime. Enzimele sunt în acelaşi timp administratorii şi realizatorii pe care Dumnezeu, Creatorul a tot ceea ce există, le-a făcut să existe şi să acţioneze în fiecare fiinţă vie.“

„Maimuţa antropoidă este singurul animal al cărui aparat digestiv este alcătuit şi funcţionează similar cu cel al omului. Intestinul carnivorelor este de cinci ori mai scurt decât cel uman, iar măselele lor sunt zimţate, pe când ale omului sunt tocite, saliva lor este acidă, pe când a omului este alcalină, în interior intestinul lor este neted, pe când al omului este cutat, limba lor este aspră la pipăit, pe când a omului este netedă, chiar şi acidul gastric este mult mai „acid”, mai puternic, la animalele de pradă.

Organele digestive ale omnivorelor se aseamănă mai mult cu cele ale animalelor de pradă decât cu cele ale oamenilor; ceea ce înseamnă că un carnivor poate să mistuie mai uşor plante şi fructe comparativ cu un mâncător de vegetale şi de fructe (vaca, maimuţa, omul) atunci când e pus în situaţia să digere carnea. Deoarece acidul clorhidric al omului este prea slab pentru digestia cărnii, iar intestinul său este ondulat şi de cinci ori mai lung decât al animalelor carnivore, carnea rămâne prea mult timp în interiorul său, ceea ce produce putrefacţia şi mirosul urât. Substanţele de putrefacţie trec prin peretele intestinului în sânge şi generează diverse boli.

Susţinătorii teoriei evoluţioniste şi-ar sparge capul cugetând pentru ce aparatul nostru digestiv nu s-a adaptat treptat la alimentaţia pe bază de carne sau măcar de ce nu a ajuns să fie asemănător cu cel al omnivorelor (porcul). Teoria lor va rămâne mereu sub semnul întrebării. Toate acestea nu dovedesc oare că omul s-a hrănit greşit, de aceea este gata să se îmbolnăvească de orice fel de boală posibilă ?

Animalele ierbivore nu au gheare pentru a prinde şi sfâşia vânatul. Omul şi maimuţa sunt singurele animale dotate cu mâini, cu care să se poată căţăra pentru a-şi lua fructele din pom, o dovadă că pentru hrănirea lor este nevoie în primul rând de fructe. Civilizaţia a produs schimbări fundamentale în modul de viaţă al oamenilor, dar aspectul tubului lor digestiv a rămas acelaşi. Şi astăzi el este la fel cu cel al maimuţelor antropoide; în consecinţă, şi alimentaţia omului ar trebui alcătuită, în primul rând, din fructe! Între acestea ar trebui socotite şi nucile şi seminţele. Maimuţa se hrăneşte şi cu boabe de plante şi cu frunze netede, ceea ce ar corespunde cu salata noastră. Dacă găseşte rădăcini şi bulbi comestibili, nu le trece cu vederea, şi bineînţeles, că le mănâncă aşa cum i le-a dat natura. Nu ştie nimic despre fiert, sare de bucătărie, zahăr rafinat, despre otrăvurile conservante!

Referindu-ne la noi, putem spune deci că vom fi cu atât mai sănătoşi cu cât alimentele noastre vor fi mai puţin preparate, mai naturale.

 În urma acestei constatări, nu suntem îndemnaţi să ne amintim una din primele învăţături despre „nutriţie” pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni şi care este scrisă pe prima filă a Bibliei?

Stă scris: „Iată, v-am dat orice iarbă care face sămânţă, orice pomi fructiferi care fac poame bune pentru hrana voastră.” Iar spusele acestea au valoare de lege a naturii, deoarece pentru o atare hrană am fost noi creaţi.”

„Pe lângă enzime, prin fierbere sunt distruse, în mare măsură, şi vitaminele. Una din cele mai importante dintre ele, vitamina C, a cărei sarcină principală este curăţirea sângelui, se pierde total prin fierberea alimentelor mărunţite şi la fierberea laptelui; în alte alimente este distrusă doar parţial în timpul preparării mâncărurilor.”

„Mulţi oameni nu pot să creadă că există o cură aşa-zisă minune (regim-minune), fără ca ea să fie cunoscută şi să pătrundă în cele mai diverse medii sociale.
Regimul minune există, este verificat, dar nu poate să pătrundă din două motive:

Primul — cei mai mulţi medici îl înlătură din capul locului. „Ieftinătatea” hranei de crudităţi este prea puţin „interesantă” pentru ei. Din acest motiv, niciodată nu vor putea ieşi biruitoare meritele acestei alimentaţii.

Al doilea motiv este generat chiar de cel bolnav, căci e, ţine mai mult la „plăcerile burţii” decât la sănătatea sa, pentru că nu ştie că și alimentaţia de crudităţi poate procura satisfacţii gustative.”

„Anumite fructe, dacă sunt consumate împreună cu zarzavaturi crude, pot provoca fermentaţii. Se întâmplă mai ales dacă este vorba de fructe dulci, cum sunt strugurii, cireşele, perele, caisele, piersicile, prunele, smochinele, curmalele şi portocalele, în timp ce merele, bananele, lămâile, ananasul şi toate fructele de pădure sunt bine suportate împreună cu zarzavaturile. Apariţia fermentaţiilor se poate evita dacă mâncarea este mestecată bine, încet, temeinic, şi dacă nu se mănâncă mult deodată.”

Surse:

  • sanoteca.md
  • „Hrana vie” Erns Gunter
  • dr. Edward Howell

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here