Experimente sociale asupra diferitelor popoare!

A venit vremea să clarificăm ce este cu diversele experimente sociale derulate cu popoare întregi.
Am arătat într-un articol anterior că multe țări din lume, inclusiv din Europa, se constituie în „stat- experiment”. La nivelul populației capitalei, unui oraș, a unei regiuni sau chiar a întregului acel popor se derulează unul sau mai multe experimente.
Care este scopul acestor evidente experimente? Cine sunt cei ce le orchestrează? Care sunt factorii constrânși să conspire cu acești autori morali la realizarea fiecărui experiment în parte? Sunt și factori ce contribuie de bună voie la aceste planuri? Care sunt motivele acestor experimente? Ce obiective urmăresc ele? Sunt doar experimente separate, sau fiecare experiment în sine este parte a unui plan amplu și extrem de minuțios elaborat? Și, mai ales, de cât timp se desfășoară acest set de experimente în cadrul planetei Pământ?
Nu cunoaștem răspunsul la aceste întrebări. Dar un lucru e cert: a venit vremea să ne punem din ce în ce mai serios și cu din ce în ce mai multă stăruință aceste întrebări, deoarece „Somnul rațiunii zămislește monștrii” și dacă suntem neatenți, nepăsători sau mereu preocupați de lucruri mărunte, e posibil să ratăm conștientizarea a ceea ce contează cu adevărat pentru noi toți, ca umanitate.

Experimentele asupra poporului francez

Bunăoară să luăm exemplul Franței. În mijlocul uneia dintre cele mai reprezentative monarhii, a apărut Comuna din Paris. Deși Franța nu a fost niciodată un stat comunist, nici măcar socialist, totuși experimentul comunismului a început în Paris! Statul, capturat atunci pentru prima dată de masonerie, proclama cu emfază: „Libertate! Egalitate! Fraternitate!” Primul experiment social a hipnotizat masele credule („gloata”), ce chiar au crezut că despre ele e vorba. La scurt timp după aceea și-au dat aproape toți seama că fuseseră păcăliți, iar apoi am aflat și „traducerea”:
• „libertate”= libertatea pentru „feații” masoni să facă ce poftesc.
• „egalitate”= egalitatea doar între drepturile „fraților” masoni.
• „fraternitate”= fraterenitatea între toate tipurile de loje ale „frățiilor” masomice.

În fapt, cu acea ocazie, a avut loc prima acțiune concertată, prima unificare cunoscută, publică, în istorie a lojelor și a scopurilor masonice. Spunem „prima acțiune cunoscută, publică” deoarece anterior cu mai multe decenii a avut loc la Bessel, în Elveția, primul convent internațional cunoscut al masoneriei în care au fost stabilite prin participarea tuturor lojilor liniile directoare ale activităților viitoare (mai mult sau mai puțin subversive) ale acestora, concretizate în cele 24 de protocoale ale „înțelepților” francmasoni. Deși aceștia au negat și neagă încă evidența existenței acestor protocoale ce indică pentru toți „frații” masoni, chiar și pentru cei cu mai puține capacități intelectuale, care sunt scopurile globale ale tuturor lojelor și prin ce mijloace concrete pot fi atinse aceste scopuri, ca urmare a acestei „înfrățiri” a „frățiilor” (desigur, fără nici o legătură! ) a început primul experiment cert observat de noi toți din Franța, Comuna din Paris.
Apoi experimentele au cotinuat în paralel cu multe țări, proiectul comubist fiind exportat și experimentat propriu-zis în țările blocului comubist și socialist. S-au derulat în paralel experimentele Primului și celui de al doilea Război Mondial, criza economică din 1929 – 1930 etc.
Mai recent, tot în Franța a fost adoptată în 2012 legea ce permitea căsătoriile civile indiferent de gen și legea „nediscriminării” adopțiilor, adică legea ce permite cuplurilor homosexuale să adopte copii. Aceste legi au fost un experiment exportat din alte țări, ca Olanda, Luxemburg etc.

Franța a votat. Nu mai există „TATĂ” și „MAMĂ” , ci „părinte 1” și „părinte 2”

Recent experimentul a bifat o nouă etapă: imediat după diminuarea intensități manifestațiilor stranii și de neînțeles pentru marea majoritate a populației Franței, dar și a Europei, ba chiar a întregii lumi – a „vestelor galbene” – experimentul a trecut la un nou nivel. Astfel în Franța, termenii „tată” și „mamă” nu vor mai apărea pe formularele școlare care vor fi completate de copii și de rudele acestora. Termenii vor fi acum „părintele 1” și „părintele 2”. Amendamentul a fost adoptat pe 12 februarie 2019, de către Adunarea Națională Franceză (Parlamentul francez), informează 7sur7.

Observăm o altă nuanță a expereimentului: devierea.
De altfel putem constata că imensa majoritate – dacă nu cumva toate – experimentele conțin acest pas. În fapt așa am și putut să identificăm că acestea sunt experimente sociologice. Așa, cât și prin aceea că în zona experimentului se fac numeroase cercetări sociologice, unele dintre ele cu cei mai bizari itemi.
Devierea este de fapt, cel mai probabil miezul experimentului. Așa încât autorii experimentului să poată concluziona în final două lucruri:
• Experimentul a prins, a fost implementat;
Devierea a prins, a fost acceptată de populație.
În acest caz devierea constă în generarea unei false probleme: „care să fie părinte 1 și care părinte 2” când de fapt această problemă nici nu exista anterior, părinții fiind în mod natural mamă și tată. Aici este desigur și o formă de manipulare, deoarece în urma devierii atenția oamenilor a fost feplasată spre falsa problemă și experimentul măsoară gradul de plasticitate intelectuală, adică în ce măsură această abatere a atenției a reușit. Scopul probabil este ca în viitor să poată fi aplicate în cazuri asemănătoare aceste rețete, așa cum aplici un algoritm pentru a rezolva un anumit gen de problemă.

Experimente sociologice în România!

Un alt experiment asemănător a avut loc în România cu manifestațiile pentru o justiție dreaptă. Astfel în februarie 2018 a fost dată OUG13 „noaptea ca hoții”, care a scos sute de mii de români în stradă săptămâni la rând. Ministrul justiției („Altă întrebare!”) a fost schimbat în urma acestui scandal. Chiar și după un an mai erau mii de manifestanți duminica în piețele din capitală și din marile orașe. Apoi s-a reluat experimentul după o injectare extrem de susținută mass-media și prin propaganda declarațiilor politice de o lipsă de adevăr uluitoare, ce a generat o veritabilă inversiune a situației reale. A fost emisă la un an și ceva OUG7, care era chiar mai anti-democratică decât precedenta.

Parte a experimentului a fost și Curtea Constituțională, care în România s-a permis să fie o instituție în care se fac numiri politice cu mandate de 9 ani, dar care are chiar și în aceste condiții viciate putere juridică supremă, imposibil de contestat în vreo instanță. CCR a „hotărât” că OUG7 ar fi constituțională (Sîc! 🙂 ). Ei bine, cu toate aceste proptele OUG7 nu a mai generat decât niște proteste aproape anemice, în comparație cu sora ei cu un an mai mare, OUG13. Nici nu contează dacă va fi adoptată, experimentul sociologic și-a atins scopul și se pare că și în acest caz Devierea a funcționat. Aici s-a folosit o așa-zisă „plasă de Deviere”, adică un grup de idei (puerile și chiar ilogice) ce a urmărit ca oamenii ce puteau fi păcăliți de cele mai iraționale motive să cadă în această plasă, fiecare dintre ei „alegând” explicația pentru care avea o anumită slăbiciune emoțională, ce era oferită împreună cu alte zeci de „explicații” de către autorități pentru unul și același act administrativ-lrgislativ. Recunoaștem acest gen de acțiune prin „inflația” explicațiilor oferite de diferiți oficiali (sau uneori chiar de același om politic) pentru un singur act administrativ. Astfel o parte din populație a fost influențată să aibă opinii contradictorii în urma propagandei – o mare parte dintre acești oameni devenind letargici și nenaiavând putere de acțiune, deoarece nu mai știu ce să creadă despre OUG7, fiind simultan împinși emoțional spre două opinii contradictorii, una dictată de bunul-simț interior, iar cealaltă de propaganda Devierii.

Cum putem contracara
experimentele sociologice clandestine?

Prin exersarea contimuuă a discernământului civic al fiecăruia dintre noi.
Aceasta se realizează concret prin scoaterea la lumină a acestor acțiuni clandestine și ilegare, prin transmiterea informațiilor corecte și corespunzând Adevărului, prin refuzul de a distribui sau de a accepta știri false, trunchiate, sau care au rolul de a face experimente sociologice cu cetățenii.

Așa cum spuneam, un lucru este cert:
A venit vremea să ne punem din ce în ce mai serios și cu din ce în ce mai multă stăruință întrebări referitoare la toate aceste experimente sociale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *